Psihosomatic înseamnă minte (psiho) și corp (soma). O tulburare psihosomatică este o boală care implică atât mintea, cât și corpul. Se crede că unele boli fizice sunt deosebit de predispuse să fie agravate de factori mentali, cum ar fi stresul și anxietatea.
De exemplu, acestea includ psoriazis, eczeme, ulcere gastrice, hipertensiune arterială și boli de inimă.
Unii oameni folosesc și termenul de tulburare psihosomatică atunci când factorii psihici provoacă simptome fizice, dar acolo unde nu există o boală fizică. De exemplu, o durere în piept poate fi cauzată de stres și nu poate fi găsită nicio boală fizică.
Cât de comună este somatizarea?
Uneori putem lega simptomele fizice de o problemă recentă de stres sau de sănătate mintală. De exemplu, puteți realiza că o criză de durere de gât sau de cap se datorează stresului. Anxietatea și depresia sunt, de asemenea, motive comune pentru a dezvolta simptome fizice, cum ar fi o palpitații, dureri, etc. Adesea, simptomele fizice apar atunci când factorii emoționali și mentali se ameliorează. Cu toate acestea, adesea nu ne dăm seama că simptomul fizic se datorează unui factor mental. S-ar putea să credem că avem o boală fizică și să vedem un medic despre aceasta.
Care este tratamentul tulburărilor psihosomatice?
Tratamentul este adesea dificil, deoarece persoanele cu tulburări de somatizare nu acceptă de obicei că simptomele lor se datorează unor factori psihici. Ei pot deveni supărați pe medicii lor care nu pot găsi cauza simptomelor lor. O altă dificultate este că persoanele cu tulburare de somatizare, ca toți ceilalți, vor dezvolta boli fizice la un moment dat. Deci, fiecare simptom nou este o provocare pentru un medic să știe cât de departe să investigheze.
Mulți oameni despre care se crede că au o tulburare somatoformă au și alte probleme de sănătate mintală, cum ar fi depresia, anxietatea sau abuzul de substanțe. Tratamentul acestor alte probleme de sănătate mintală poate îmbunătăți situația.
Tulburările somatoforme sunt o formă severă de somatizare în care simptomele fizice pot provoca o suferință mare, adesea pe termen lung. Cu toate acestea, persoanele cu tulburări somatoforme sunt de obicei convinse că simptomele lor au o cauză fizică.
Care sunt tulburările somatoforme?
Tulburările somatoforme reprezintă capătul extrem al scalei de somatizare. Deci, simptomele fizice persistă pe termen lung sau sunt severe, dar nicio boală fizică nu poate explica pe deplin simptomele. Tulburările somatoforme includ:
Tulburare de somatizare -Persoanele cu această tulburare au multe simptome fizice din diferite părți ale corpului – de exemplu: Dureri de cap/Senzație de rău (greață)/Dureri de burtă (abdominală)/Probleme intestinale/Probleme menstruale/Oboseală/Probleme sexuale.
Ipohondria – Aceasta este o tulburare în care oamenii se tem că simptomele minore se pot datora unei boli grave. Persoanele cu această tulburare au multe astfel de temeri și petrec mult timp gândindu-se la simptomele lor.
Tulburare de conversie (Tulburarea de conversie este o afecțiune în care o persoană are simptome care sugerează o boală gravă a creierului sau a nervilor (o boală neurologică) – de exemplu: Pierderea totală a vederii (deficiență severă a vederii), Surditate, slăbiciune, paralizie sau amorțeală a brațelor sau picioarelor,
Tulburare dismorfică corporală (Tulburarea dismorfică corporală este o afecțiune în care o persoană petrece mult timp îngrijorandu-se de aspectul său). Persoanele cu TDC petrec o cantitate excesivă de timp gândindu-se la un defect minor sau imaginar al aspectului lor fizic și sunt îngrijorați de acest lucru).
Tulburare de durere – Tulburarea de durere este o afecțiune în care o persoană are o durere persistentă care nu poate fi atribuită unei tulburări fizice.
Dacă persoana poate fi convinsă că factorii mentali pot contribui sau pot cauza simptomele fizice, atunci ea poate accepta un tratament terapeutic. Tratamentele vorbite, cum ar fi terapia cognitiv-comportamentală, pot ajuta oamenii să înțeleagă motivele din spatele simptomelor. Astfel de tratamente urmăresc să schimbe orice convingeri false pe care le poate avea persoana și să o ajute să identifice și să facă față problemelor emoționale.
S-a demonstrat că abordările derivate din terapia cognitiv-comportamentală reduc intensitatea și frecvența plângerilor somatice și îmbunătățesc funcționarea la mulți pacienți cu somatizare.
Se abordează credințele și comportamentele dezadaptative ale pacientului și se începe procesul de schimbare.
Terapia de scurtă durată (8-16 ședințe) special pentru tratamentul pacienților somatizați s-a dovedit a fi remarcabil de eficientă în îmbunătățirea funcției și reducerea suferinței.
Sesiunile combină sfaturi generale, cum ar fi managementul stresului, rezolvarea problemelor și antrenamentul în abilități sociale, cu intervenții specifice care vizează amplificarea și caracteristicile care trebuie să fie cauze ale somatizării.
