De multe ori când ajungem să avem probleme gastrointestinale ne gândim, poate, în primul rând la o alimentație incorectă. Și da, este și acesta un factor dar mai mic, față de ravagiile pe care le poate face stresul, indiferent că ne referim la perioade scurte sau prelungite de stres.
Ideea acestui articol nu este acela de a descrie modul în care funcționează mecanismul organismului, ci doar de a atrage atenția asupra nocivității stresului asupra sistemului imunitar sau mai bine zis a unei părți.
De-a lungul timpului, anumiți cercetători au pus problemele gastrointestinale pe seama renumitei bacterii Helicobacter Pylori. Corect, dar singură nu poate face ravagii, ci la aceasta se adaugă și stresul care, împreună, scad sistemul imunitar, ceea ce îi dă acestei „minunate” bacterii, putere și de aici începem să ne „hrănim” cu antibiotice pentru a scăpa de ea. Dar credem că am scăpat de tot? Gata de acum să mergem să ne stresăm? Clar nu, fiindcă dacă vorbim de un stres prelungit, ea își va face iar apariția ca o floare și procesul se repetă. Și uite așa ajungem la un „frumos” ulcer și ne facem de lucru, în cazul în care nu aveam.
Ulcerul este doar o parte din problemă, se mai adaugă și deranjul intestinului gros. Probabil că sunt mulți dintre noi care se confruntă cu constipația. Nu scoatem din calcul modul în care ne hrănim, fiind și acela un factor important în funcționarea optimă a intestinului gros.
De exemplu, știați că o traumă avută în copilărie, poate crește riscul de a suferi de sindromul colonului iritabil? Adică să dezvoltăm un stomac destul de sensibil la stres. Și asta nu o spun eu, de la mine putere, ci în urma cercetărilor.
Îmi pot imagina că nu trăim tocmai într-o lume zen și astfel să nu existe factori de stres, dar este bine să ne gândim de două ori înainte să ne pornim ca un uragan gata să defrișeze totul. Stresându-ne atât pe noi înșine, cât și „aruncând” cu bulgări de furie asupra celorlalți, în primul rând ne facem nouă un rău.
Și nu știu dacă se merită să dăm banii pe pastile sau prin spitale, pentru a ne însănătoși, în loc ca acei bani să fie folosiți pentru ceea ce ne bucură cu adevărat. Nu zic că nu trebuie ca fiecare să câștige o pâine (doctori), dar sunt cazuri în care nici ei nu ne mai pot salva viața, indiferent cât și-ar dori să facă acest lucru.
