Au fost vremuri când mă întrebam ce este fericirea. Percepeam fericirea ca fiind mașina, casa, cumpărăturile, partenerul de cuplu, mulțumirea șefilor la serviciu pentru a obține aprecierea lor și încercarea de a fi pe placul oamenilor.
Dar cu toate aceste lucruri nu am gasit fericirea. Simțeam un gol interior și o frustrare care nu-mi dădeau pace. Până într-o zi când m-am întrebat, dar eu unde sunt între aceste „fericiri”?
Uitându-mă mai atent am descoperit că eram și eu într-un colț al camerei, ghemuită, așteptând să-mi fac și mie pe plac. Cum să mă uit la mine când eu eram ocupată cu alte „fericiri”? Dar cum să mă ajut? Nu știam, nu aveam idee cum să mă descopăr. Ce să fac cu mine? Când eu trăiam doar prin ochii altor oameni pentru a obține o fărâmă din aprecierea lor, care-mi producea o bucurie efemeră. Atunci am realizat că de fapt nu mă iubeam. Dar cum să mă iubesc? Ideea de a mă lua pur și simplu în brațe și a-mi spune „te iubesc” era pentru mine ceva de genul „doar nu am înnebunit”.
Situațiile de viață, orele de dezvoltare personală, terapia individuală mi-au arătat și m-au învățat cum să mă maturizez, să mă dezvolt, să mă apreciez și să mă accept așa cum sunt, imperfectă. Pas cu pas am început să simt bucuria care venea de fapt din interior, să privesc viața ca pe un joc de scenă și să mă iubesc. Deci asta era fercirea? Un pic de egoism nu strică, atâta timp cât nu facem rău oamenilor din jur.
Uită-te într-o oglindă, privește-te, analizează-te și observă-ți emoțiile din corp. Ce spun ele? Te poți uita și să-ți spui că te iubești?
Atunci când zâmbești cu inima larg deschisă, emoția de bucurie o vei transmite și oamenilor din jurul tău și la fel se va întoarce și către tine. Nu uita că energiile noastre vorbesc prin modul în care ne simțim, nu avem nevoie de foarte multe cuvinte.
Căutându-te pe tine, îți găsești propria fericire
Ce ar fi să începi de azi?
