Vorbim deseori despre stima de sine, dar ce reprezintă aceasta?
Dacă este să o metaforizăm, o putem compara cu un gard din lemn (stima de sine) în jurul unei grădini (eul real), un fel de scut care ne apără eul, pentru a putea supraviețui condițiilor societății.
Cu cât vin mai multe ”furtuni” în viața noastră, cu atât mai mult gardul se deteriorează, iar grădina are de suferit.
Ce face proprietarul în aceste situații de cele mai multe ori? Înlocuiește cu un gard dintr-un material mai rezistent. Așa se întâmplă și cu noi. În jurul stimei de sine se ridică mecanismele de protecție pentru a putea face față.
A nu se confunda stima de sine cu valorile personale pe care le dobândim la naștere și anume că suntem ființe iubitoare, unice și înzestrate cu talente.
Cu cât ne sunt atacate valorile personale, cu atât mai mult stima de sine are de suferit.
Ce se întâmplă când stima de sine are de suferit? Se formează mecanismele de apărare care ne ajută să restabilim un echilibru nesănătos sau sănătos.
O să mă întrebați probabil cum adică un ”echilibru nesănătos”?
De exemplu o persoană ne atacă una dintre valorile personale într-o discuție, sunt persoane care reacționează cu agresivitate (verbal sau fizic) asupra celeilalte. Persoana agresivă după ce face acest gest se simte bine, ”echilibrată”, gen ”i-am făcut-o, să stea în banca ei altădată”. Dar este doar o iluzie, fiindcă pe lângă faptul că i-am făcut rău celeilalte persoane, ne facem și nouă involuntar.
Ce anume ne face să reacționăm agresiv? Fiindcă în mod conștient sau inconștient credem și noi ceea ce ne spune persoana respectivă despre noi.
În situația în care vorbim de mecanisme de apărare sănătoase, în mod firesc, ne spunem asertiv punctul de vedere, dacă ne-a deranjat ceva și mergem înainte, fiindcă știm că suntem minunați așa cum suntem.
